A fost înălțată de Ștefan cel Mare în 1487 pentru a servi drept mănăstire pentru maicile care îngrijeau soldații răniți pe front. În ciuda proporțiilor ei mici, biserica face parte din edificiile religioase medievale de mare valoare artistică. Planul ei triconc, turnul-clopotniță de deasupra navei și decorațiunile exterioare din ceramică sunt elemente specifice ale arhitecturii moldovenești. Frescele exterioare, îndeosebi scena „Cavalcadei Sfintei Cruci”, sunt o mărturie a luptelor purtate împotriva turcilor în acea epocă.